Ana-Maria Cojocaru și Rareș Fotău sunt studenți de Arhitectură la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Proiectul conceput de Ana-Maria și Rareș – „Parc urban” a câștigat împreună cu proiectul „Dragoste cu năbădăi – Camera de lângă apă” Premiul al II-lea în cadrul concursului „Aparență cu Esență”.
Juriul a apreciat că soluția propune organizarea unui spațiu urban reprezentativ multifuncțional care permite utilizări multiple (recreere, sport/ agrement urban, reprezentare etc.). A fost remarcată abilitatea studenților de rezolvarea unui spațiu urban rezultat în țesutul istoric. Soluția propune amenajarea unui spațiu public și transformarea acestuia dintr-o zonă de tranziție, într-o zonă urbană interesantă și interactivă. Proiectul „Parc urban” a fost considerat de juriu extrem de ingenios, arealul ales având rol de “poartă” către zona istorica a Bucureștiului.
Ana-Maria și Rareș au explicat: „Solutia propune revitalizarea si reconfigurarea unui spatiu din tesutul istoric al capitalei, în zona Centrului Vechi. În Bucuresti exista situri care nu sunt puse în valoare, multe dintre aceste spatii prezentând un mare potențial datorită memoriei si identității proprii. De asemenea unul dintre criteriile, care au stat la baza alegerii acestui sit, a fost pozitionarea sa într-o zona cu un flux mare de circulații pietonale, potențialul sau fiind sustinut si de existența în vecinătate a multor puncte de interes.
Datorită dinamismului care caracterizează societatea actuala, am gândit acest spațiu ca unul flexibil, care să se adapteze nevoilor aflate într-o continuă schimbare. Propunem un parc urban aflat la intersecția mai multor trasee, fapt care asigură perceperea spațiului din directii si perspective diverse. Am gândit acest spatiu ca fiind în relație cu teatrul existent din vecinătatea acestuia, devenind o scenă urbană, unde pot avea loc diferite reprezentații.
Ca orice spațiu, acesta traieste prin interacțiunile care au loc în cadrul acestuia (interactiuni de tip om-om si om-spațiu). Activitățile care se desfășoara în cadrul acestui spațiu sunt variate, acest dinamism fiind susținut de conformarea de ansamblu a soluției, si rezultând din modelarea spațiului de către oameni. Am propus un mobilier urban montat pe un sitem de sine, care poate fi mutat în functie de necesitați. Astfel se creează scene simultane, găzduind o serie largă de activități (piese de teatru, street performing, proiecții, etc.).
În acest scenariu, am folosit potențialul sitului în avantajul nostru, transformând calcanele existente în elemente suport pentru evenimentele care au loc. Am optat pentru o stereotomie dinamică a plăcilor de pe calcane, dinamism care se continuă și la nivelul pavajului.”
